declamatoriu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DECLAMATÓRIU, -IE adj. v. declamator.declamatoriu (Dicționar de neologisme, 1986)DECLAMATÓRIU, -IE adj. v.
declamator.
declamatoriŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)*declamatóriŭ adj. (lat.
declamatorius). Enfatic, unflat, bombastic:
ton, stil declamatoriŭ.declamatoriu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DECLAMATÓRIU, -IE adj. v. declamator.