declamator - explicat in DEX

declamator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DECLAMATÓR, -OÁRE, declamatori, -oare, adj. (Despre cuvinte, expresii, stil) Pompos, bombastic, emfatic. [Var.: declamatóriu, -ie adj.] – Din fr. déclamatoire.

declamator (Dicționar de neologisme, 1986)
DECLAMATÓR, -OÁRE adj. Care declamă; (peior.) pompos, bombastic. [Var. declamatoriu, -ie adj. / cf. fr. déclamateur, déclamatoire, lat. declamatorius].

declamator (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DECLAMATÓR, -OÁRE adj. care declamă; (peior.; despre stil, ton) pompos, bombastic, emfatic; declamativ. (< fr. déclamatoire, lat. declamatorius)

declamator (Dicționaru limbii românești, 1939)
*declamatór, -oáre s. Care declamă (recită) în public. Fig. Orator saŭ scriitor enfatic, pompos. Adj. Declamatoriŭ: ton declamator (corect: -oriŭ).

declamator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
declamatór (de-cla-) adj. m., pl. declamatóri; f. sg. și pl. declamatoáre

declamator (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
declamator m. 1. cel ce declamă în public; 2. orator, scriitor cu stilul afectat. ║ a. emfatic: ton declamator.

declamator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DECLAMATÓR, -OÁRE, declamatori, -oare, adj. (Despre cuvinte, expresii, stil) Pompos, bombastic, emfatic. [Var.: declamatóriu, -ie adj.] — Din fr. déclamatoire.