declamativism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DECLAMATIVÍSM s. n. (Rar) Caracter declamativ. –
Declamativ +
suf. -ism.declamativism (Marele dicționar de neologisme, 2000)DECLAMATIVÍSM s. n. caracter declamativ. (< declamativ + -ism)
declamativism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DECLAMATIVÍSM s. n. (Rar) Caracter declamativ. —
Declamativ +
suf. -ism.