decibel - explicat in DEX

decibel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DECIBÉL, decibeli, s. m. Unitate de măsură a intensității sonore, egală cu o zecime dintr-un bel. – Din fr. décibel.

decibel (Dicționar de neologisme, 1986)
DECIBÉL s.m. Unitate de măsură a intensității sonore a sunetului, corespunzând unei zecimi de bel. [Pl. -li. / cf. fr. décibel].

decibel (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DECIBÉL s. m. unitate de măsură a intensității acustice, a zecea parte dintr-un bel. (< fr. décibel)

decibel (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
DECIBÉL (‹ fr. {i}) s. m. Unitate de măsură a intensității (sau presiunii) acustice (simbol: dB) ce reprezintă nivelul unui sunet a cărui intensitate sonoră este de 1,26 ori mai mare decât pragul auditiv inferior.

decibel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
decibél s. m., pl. decibéli; simb. dB

decibel (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DECIBÉL, decibeli, s. m. Unitate de măsură a intensității (sau presiunii) acustice, egală cu o zecime dintr-un bel. — Din fr. décibel.