deces (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DECÉS, decese, s. n. Încetare din viață, moarte a unei persoane. [
Pl. și: (rar)
decesuri] – Din
fr. décès, lat. decessus.deces (Dicționar de neologisme, 1986)DECÉS s.n. Moarte (naturală) a unui om. [Pl.
-se, -suri. / < fr.
décès, cf. it.
decesso, lat.
decessus].
deces (Marele dicționar de neologisme, 2000)DECÉS s. n. moarte a unui om. (< fr.
décès, lat.
decessus)
deces (Dicționaru limbii românești, 1939)*decés n., pl.
e (lat.
de-cessus, d.
decére, a deceda. V.
a-, ex-, pro- și
succes). Moarte (a omuluĭ).
deces (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)decés s. n.,
pl. decésedeces (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)deces n. moartea naturală a unei persoane.
deces (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DECÉS, decese, s. n. Încetare din viață, moarte a unei persoane. [
Pl. și: (rar)
decesuri] — Din
fr. décès, lat. decessus.