decerebrare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DECEREBRÁRE s. f. Îndepărtare a emisferelor cerebrale efectuată experimental pe animale, în scopul studierii funcțiunilor diferitelor părți ale creierului. –
Cf. fr. décérébration.decerebrare (Dicționar de neologisme, 1986)DECEREBRÁRE s.f. Acțiunea de a decerebra și rezultatul ei. [<
decerebra].
decerebrare (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)DECEREBRÁRE (după
fr. décérébration; {s}
des- +
lat. cerebrum „creier”)
s. f. 1. Îndepărtare a emisferelor cerebrale, practicată experimental pe animale, în cadrul studiilor asupra funcțiunilor diferitelor părți ale creierului.
2. (
MED.) Stare (de obicei ireversibilă) caracterizată prin rigiditate musculară spontană sau declanșată de stimuli dureroși, prezentă la bolnavii în comă.
decerebrare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)decerebráre (-re-bra-) s. f.,
g.-d. art. decerebrắriidecerebrare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DECEREBRÁRE s. f. Îndepărtare a emisferelor cerebrale efectuată experimental pe animale, în scopul studierii funcțiilor diferitelor părți ale creierului. —
Cf. fr. décérébration.