decepționism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DECEPȚIONÍSM s. n. Atitudine pesimistă manifestată (în
sec. XIX), în artă și în literatură, prin expresia unei dezamăgiri permanente și a unui sentiment de neîncredere față de progres. [
Pr.:
-ți-o-] –
Decepțiune +
suf. -ism.decepționism (Dicționar de neologisme, 1986)DECEPȚIONÍSM s.n. Fenomen prezent în arta și literatura din sec. XIX, manifestat prin atitudine pesimistă față de realitatea socială, prin afirmarea unei dezamăgiri permanente și a unui sentiment de neîncredere în progres. [<
decepție +
-onism].
decepționism (Marele dicționar de neologisme, 2000)DECEPȚIONÍSM s. n. fenomen prezent în arta și literatura din sec. XIX, manifestat prin atitudine pesimistă față de realitatea socială, afirmarea unei dezamăgiri permanente și a unui sentiment de neîncredere în progres. (< decepție + -/on/ism)
decepționism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)decepționísm (-ți-o-) s. n.decepționism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DECEPȚIONÍSM s. n. Atitudine pesimistă manifestată (în
sec. XIX) în artă și în literatură, prin expresia unei dezamăgiri permanente și a unui sentiment de neîncredere față de progres. [
Pr.:
-ți-o-] —
Decepțiune +
suf. -ism.