decepționist - explicat in DEX

decepționist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DECEPȚIONÍST, -Ă, decepționiști, -ste, adj. (Despre literatură) Care are caracterele decepționismului; (despre oameni, în special despre scriitori; adesea substantivat) care se lasă stăpânit de decepționism, care a adoptat decepționismul ca atitudine în viață, în literatură. [Pr.: -ți-o-] – Decepțiune + suf. -ist.

decepționist (Dicționar de neologisme, 1986)
DECEPȚIONÍST, -Ă adj. Referitor la decepționism, care prezintă caracterele decepționismului. [Pron. -ți-o-. / < decepțion(ism) + -ist].

decepționist (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DECEPȚIONÍST, -Ă adj. care prezintă caracterele decepționismului. (< decepțion/ism/ +-ist)

decepționist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
decepționíst (-ți-o-) adj. m., pl. decepționíști; f. decepționístă, pl. decepționíste

decepționist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DECEPȚIONÍST, -Ă, decepționiști, -ste, adj. (Despre literatură) Care are caracterele decepționismului; (despre oameni, în special despre scriitori; adesea substantivat) care se lasă stăpânit de decepționism, care a adoptat decepționismul ca atitudine în viață, în literatură. [Pr.: -ți-o-] — Decepțiune + suf. -ist.