decepționat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DECEPȚIONÁT, -Ă, decepționați, -te, adj. Care a suferit o decepție; dezamăgit, deziluzionat. [
Pr.:
-ți-o-] –
V. decepționa.decepționat (Dicționaru limbii românești, 1939)*decepționát, -ă adj. Cuprins de decepțiune, înșelat în speranță. V.
buzat.decepționat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DECEPȚIONÁT, -Ă, decepționați, -te, adj. Care a suferit o decepție; dezamăgit, deziluzionat. [
Pr.:
-ți-o-] —
V. decepționa.