deceniu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DECÉNIU, decenii, s. n. Perioadă de zece ani. – Din
lat. decennium, it. decennio.deceniu (Dicționar de neologisme, 1986)DECÉNIU s.n. Perioadă de zece ani. [Pron.
-niu. / < lat.
decennium, cf. it.
decennio].
deceniu (Marele dicționar de neologisme, 2000)DECÉNIU s. n. perioadă de zece ani; decadă (3). (< lat.
decennium, it.
decennio)
deceniu (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)DECÉNIU (‹
it.,
lat.)
s. n. Perioadă de 10 ani; decadă (
2). Deceniile O.N.U. au fost proclamate în scopul de a atrage comunității internaționale asupra necesității de a adopta măsuri pentru rezolvarea unor grave probleme internaționale.
D. dezvoltării (primul: 1961-1970; al doilea: 1971-1980; al treilea; 1981-1990);
D. dezarmării (primul: 1971-1980; al doilea: 1981-1990);
D. de luptă împotriva rasismului și a discriminării rasiale (primul: 1973-1982; al doilea: 1983-1993):
D. femeii (1976-1985) ș.a.
deceniu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)decéniu [
niu pron. nyu]
s. n.,
art. decéniul; pl. decénii, art. decéniile (-ni-i-)deceniu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)deceniu n. interval de 10 ani.
deceniu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DECÉNIU, decenii, s. n. Perioadă de zece ani. —
Din lat. decennium, it. decennio.deceniŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)*decéniŭ n. (lat.
decennium, d.
decem, zece, și
annus, an. V.
bi-, tri- și
chincheniu). Spațiŭ de zece anĭ.