decelerație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DECELERÁȚIE, decelerații, s. f. Scădere a vitezei unui mobil, raportată la unitatea de timp; accelerație negativă. – Din
fr. décélération.decelerație (Dicționar de neologisme, 1986)DECELERÁȚIE s.f. Reducere a vitezei unui mobil; încetinire; accelerație negativă. [< fr.
décélération].
decelerație (Marele dicționar de neologisme, 2000)DECELERÁȚIE s. f. decelerare; accelerație negativă. (< fr.
décélération)
decelerație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)deceleráție (-ți-e) s. f.,
art. deceleráția (-ți-a), g.-d. art. deceleráției; pl. deceleráții, art. deceleráțiile (-ți-i-)decelerație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DECELERÁȚIE, decelerații, s. f. Reducere a vitezei unui mobil, raportată la unitatea de timp; accelerație negativă. — Din
fr. décélération.