decarburare - explicat in DEX

decarburare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DECARBURÁRE, decarburări, s. f. 1. Operație de reducere prin oxidare a conținutului de carbon din topitura metalică la elaborarea oțelului; decarburație. 2. Micșorare a conținutului de carbon din stratul superficial al pieselor de oțel încălzite în cuptoare pentru tratamente termice. – V. decarbura.

decarburare (Dicționar de neologisme, 1986)
DECARBURÁRE s.f. Acțiunea de a decarbura și rezultatul ei; decarburație. [< decarbura].

decarburare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
decarburáre s. f., g.-d. art. decarburắrii; pl. decarburắri

decarburare (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
DECARBURÁRE (după fr. décarburation) s. f. 1. Operație de eliminare a carbonului din topitura metalică sub formă de bioxid de carbon, până la valoarea admisă din standard, prin oxidare cu oxigen sau oxid de fier în procesul de afinare, la elaborarea oțelului. 2. Micșorare a conținutului de carbon din stratul superficial al pieselor de oțel încălzite în cuptoare pentru tratamente termice.

decarburare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DECARBURÁRE, decarburări, s. f. 1. Operație de reducere prin oxidare a conținutului de carbon din topitura metalică la elaborarea oțelului; decarburație. 2. Micșorare a conținutului de carbon din stratul superficial al pieselor de oțel încălzite în cuptoare pentru tratamente termice. — V. decarbura.