decalvație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DECALVÁȚIE, decalvații, s. f. 1. (Rar) Calviție.
2. Pedeapsă, în vechiul drept, care consta în raderea părului de pe capul condamnaților. – Din
fr. décalvation, lat. decalvatio.decalvație (Dicționar de neologisme, 1986)DECALVÁȚIE s.f. (
Rar) Calviție. ♦ Pedeapsă în vechiul drept prin care se rădea capul condamnaților. [Gen.
-iei. / cf. lat.bis.
decalvatio, fr.
décalvation].
decalvație (Marele dicționar de neologisme, 2000)DECALVÁȚIE s. f. 1. calviție. 2. pedeapsă în vechiul drept prin care se rădea capul condamnaților. (< lat.
decalvatio, fr.
décalvation)
decalvație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)decalváție (-ți-e) s. f.,
art. decalváția (-ți-a), g.-d. art. decalváției; pl. decalváții, art. decalváțiile (-ți-i-)decalvație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DECALVÁȚIE, decalvații, s. f. 1. (Rar) Calviție.
2. Pedeapsă, în vechiul drept, care consta în raderea părului de pe capul condamnaților. — Din
fr. décalvation, lat. decalvatio.