decalc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DECÁLC, decalcuri, s. n. 1. Procedeu care permite
decalcarea. ♦ Hârtie obținută prin decalcare.
2. (
Lingv.) Calc (
2). – Din
fr. décalque.decalc (Dicționar de neologisme, 1986)DECÁLC s.n. 1. Desen obținut prin decalcare.
2. (
Lingv.) Calc. [< fr.
décalque].
decalc (Marele dicționar de neologisme, 2000)DECÁLC s. n. 1. desen obținut prin decalcare. 2. (lingv.) calc (2). (< fr.
décalque)
decalc (Dicționaru limbii românești, 1939)*decálc, a -
á v. tr. (fr.
décalquer, d.
calque. V.
calc 1). Reproduc un desemn de pe calc pe hîrtie, pe pînză, pe aramă ș.a.
decalc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)decálc s. n.,
pl. decálcuridecalc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)decalc n. lucrarea și rezultatul decalcării (= fr.
décalque).
decalc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DECÁLC, decalcuri, s. n. 1. Procedeu care permite decalcarea. ♦ Hârtie obținută prin decalcare.
2. (
Lingv.) Calc (2). — Din
fr. décalque.