decalare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DECALÁRE, decalări, s. f. Acțiunea de
a (se) decala și rezultatul ei; distanțare în spațiu sau în timp; rămânere în urmă;
fig. nepotrivire, dezacord între situații, evenimente, concepții etc. –
V. decala.decalare (Dicționar de neologisme, 1986)DECALÁRE s.f. Acțiunea de a (se) decala și rezultatul ei; decalaj. [<
decala].
decalare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)decaláre s. f.,
g.-d. art. decalắrii; pl. decalắridecalare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DECALÁRE, decalări, s. f. Acțiunea de
a (se) decala și rezultatul ei; distanțare în spațiu sau în timp; rămânere în urmă;
fig. nepotrivire, dezacord între situații, evenimente, concepții etc. —
V. decala.