decalaj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DECALÁJ, decalaje, s. n. Distanțare în spațiu a două obiecte în raport cu poziția inițială a unuia față de celălalt; distanțare în timp a două sau mai multe fapte sau evenimente. ♦
Fig. Dezacord, nepotrivire între situații, concepții, evenimente sau fapte. – Din
fr. décalage.decalaj (Dicționar de neologisme, 1986)DECALÁJ s.n. Distanțare în spațiu, în timp. ♦ Lipsă de armonie, disproporție, nepotrivire, dezacord (între situații, concepții etc.). [Cf. fr.
décalage].
decalaj (Marele dicționar de neologisme, 2000)DECALÁJ s. n. 1. decalare. 2. (fig.) lipsă de armonie, disproporție, nepotrivire. (< fr.
décalage)
decalaj (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)decaláj s. n.,
pl. decalájedecalaj (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)DECALÁJ (‹
fr.)
s. n. 1. Distanțarea în spațiu sau în timp;
fig. nepotrivire, dezacord între situații, evenimente, concepții etc. ◊ (
EC.)
D. economic = discrepanță cantitativă (diferență exprimată în valorile absolute ale indicatorilor comparați) și calitativă (structurală) între nivelurile de dezvoltare ale unor țări, regiuni geografice.
2. Diferența dintre valorile luate de o aceeași mărime variabilă (
ex. distanța, unghiul, timpul etc.) caracteristică pentru două fenomene, situații etc. care în rest sunt analoage.
decalaj (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DECALÁJ, decalaje, s. n. Distanțare în spațiu a două obiecte în raport cu poziția inițială a unuia față de celălalt; distanțare în timp a două sau a mai multe fapte sau evenimente. ♦
Fig. Dezacord, nepotrivire între situații, concepții, evenimente sau fapte. — Din
fr. décalage.