decaedru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DECAÉDRU, decaedre, s. n. Poliedru cu zece fețe. [
Pr.:
-ca-e-] – Din
fr. décaèdre.decaedru (Dicționar de neologisme, 1986)DECAÉDRU s.n. Poliedru cu zece fețe. [Pron.
-ca-e-. / cf. fr.
décaèdre < gr.
deka – zece,
hedra – bază].
decaedru (Marele dicționar de neologisme, 2000)DECAÉDRU s. n. poliedru cu zece fețe. (< fr.
décaèdre)
decaedru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)decaédru (-e-dru) s. n.,
art. decaédrul; pl. decaédredecaedru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DECAÉDRU, decaedre, s. n. Poliedru cu zece fețe. [
Pr.:
-ca-e-] — Din
fr. décaèdre.