debușeŭ - explicat in DEX

debușeu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEBUȘÉU, debușeuri, s. n. 1. Piață pe care producătorii își pot desface produsele ușor și în mari cantități. 2. (În sintagma) Debușeul podului = debitul maxim de apă care poate curge pe sub un pod, astfel încât, de la nivelul apei până la partea de jos a podului, să rămână un anumit spațiu liber de siguranță. [Pl. și: debușee] – Din fr. débouché.

debușeu (Dicționar de neologisme, 1986)
DEBUȘÉU s.n. 1. Regiune, țară (străină) care servește ca piață de desfacere a produselor. 2. Debușeul podului = debitul maxim de apă care poate curge pe sub un pod. [Pl. -uri. / < fr. débouché].

debușeu (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
debușéu (-uri), s. n. – Piață de desfacere, tîrg. Fr. débouché.

debușeu (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DEBUȘÉU s. n. 1. regiune, țară servind ca piață de desfacere a produselor, a mărfurilor etc. 2. ieșirea dintr-un defileu a unei ape curgătoare, a unei șosele etc. ◊ (mil.) ieșire la loc deschis, larg. ◊ debușeul unui pod = debit maxim al unei ape curgătoare care la nivelul maxim nu trece peste pod. (< fr. débouché)

debușeu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!debușéu s. n., art. debușéul; pl. debușée/debușéuri

debușeu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
debușeu n. 1. mijlocul de a vinde mărfurile; 2. locul de exportat aceste mărfuri (= fr. debouché).

debușeu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEBUȘÉU debușee, s. n. 1. Piață pe care se pot comercializa cu ușurință cantități mari de mărfuri și servicii. 2. (În sintagma) Debușeul podului = debitul maxim de apă care poate curge pe sub un pod, astfel încât, de la nivelul apei până la partea de jos a podului, să mai rămână un anumit spațiu liber de siguranță. [Pl. și: debușeuri] – Din fr. débouché.

debușeŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
*debușéŭ n., pl. urĭ și e (fr. débouché, d. bouche, gură. V. bucă). Gura uneĭ văĭ, unuĭ drum, uneĭ trecătorĭ. Piață unde se vinde mărfurile: o țară care n’are debușeurĭ pentru comerciu eĭ e expusă mizeriiĭ.