debutà - explicat in DEX

debuta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEBUTÁ, debutez, vb. I. Intranz. A-și face debutul într-o carieră, pe scenă etc.; (despre un autor) a publica prima lucrare. – Din fr. débuter.

debuta (Dicționar de neologisme, 1986)
DEBUTÁ vb. I. intr. A-și face debutul pe scenă, într-o activitate etc.; a începe (o carieră, o profesiune). [< fr. débuter].

debuta (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DEBUTÁ vb. intr. 1. a-și face debutul într-o carieră, pe scenă etc.; (despre un autor) a publica prima lucrare. 2. (p. ext.) a începe. (< fr. débuter)

debuta (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
debuta, debutez v. i. (pub.) a începe

debuta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
debutá (a ~) vb., ind. prez. 3 debuteáză

debutà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
debutà v. a începe, a face începutul într’o profesiune sau carieră.

debuta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEBUTÁ, debutez, vb. I. Intranz. A-și face debutul într-o carieră, pe scenă etc.; (despre un autor) a publica prima lucrare. — Din fr. débuter.