debusolat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEBUSOLÁT, -Ă, debusolați, -te, adj. Dezorientat. –
V. debusola.debusolat (Dicționar de neologisme, 1986)DEBUSOLÁT, -Ă adj. (
Liv.) Dezorientat. [Et. incertă].
debusolat (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEBUSOLÁT, -Ă adj. descumpănit, dezorientat. (< fr.
déboussolé)
debusolat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)debusolát adj. m.,
pl. debusoláți; f. debusolátă, pl. debusolátedebusolat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEBUSOLÁT, -Ă, debusolați, -te, adj. Dezorientat. —
V. debusola.