debusolare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEBUSOLÁRE, debusolări, s. f. Acțiunea de
a debusola și rezultatul ei. –
V. debusola.debusolare (Dicționar de neologisme, 1986)DEBUSOLÁRE s.f. (
Liv.) Dezorientare. [Et. incertă].
debusolare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEBUSOLÁRE, debusolări, s. f. Acțiunea de
a (se) debusola și rezultatul ei. —
V. debusola.