debusola (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEBUSOLÁ, debusolez, vb. I.
Tranz. (Franțuzism) A dezorienta. – Din
fr. déboussoler.debusola (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEBUSOLÁ vb. tr. a dezorienta. (< fr.
déboussoler)
debusola (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*debusolá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
debusoleázădebusola (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEBUSOLÁ, debusolez, vb. I.
Tranz. și
refl. A (se) dezorienta. — Din
fr. déboussoler.