deburare - explicat in DEX

deburare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEBURÁRE s. f. Operație de curățare a cardelor de impuritățile și de fibrele scurte rămase în urma cardării; deburaj (1). – Cf. fr. débourrer.

deburare (Dicționar de neologisme, 1986)
DEBURÁRE s.f. Acțiunea de a debura și rezultatul ei; deburaj. [< debura].

deburare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
deburáre (deburaj) s. f., g.-d. art. deburắrii

deburare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEBURÁRE s. f. Operația de curățare a cardelor de impuritățile și de fibrele scurte rămase în urma cardării; deburaj (1). — Cf. fr. débourrer.