deburaj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEBURÁJ s. n. 1. Deburare.
2. Deșeurile obținute în urma deburajului (
1). – Din
fr. débourrage.deburaj (Dicționar de neologisme, 1986)DEBURÁJ s.n. Curățirea cardelor de impurități; deburare. ♦ Deșeurile obținute în urma acestei operații. [< fr.
débourrage].
deburaj (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEBURÁJ s. n. 1. deburare. 2. deșeurile obținute în urma acestei operații. 3. fază de pregătire a cailor tineri pentru călărie, urmărind dezvoltarea fizică, precum și formarea caracterului și a reflexelor condiționate. (< fr.
débourrage)
deburaj (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)deburáj (eliminare a surplusului de balast, curățare a acelor cardelor)
s. n.deburaj (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEBURÁJ s. n. 1. Deburare.
2. Deșeurile obținute în urma deburajului (1). — Din
fr. débourrage.