debușa - explicat in DEX

debușa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEBUȘÁ, debușez, vb. I. Intranz. A ieși dintr-un loc îngust, dintr-un loc acoperit. – Din fr. déboucher.

debușa (Dicționar de neologisme, 1986)
DEBUȘÁ vb. I. intr. (Mil.) A ieși dintr-un loc îngust, dintr-un loc acoperit. [< fr. déboucher].

debușa (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DEBUȘÁ vb. intr. a da înspre..., a se deschide spre... ◊ (mil.) a ieși dintr-un loc îngust, acoperit, la loc deschis. (< fr. déboucher)

debușa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
debușá (a ~) vb., ind. prez. 3 debușeáză, 1 pl. debușắm; conj. prez. 3 să debușéze; ger. debușấnd

debușa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEBUȘÁ, debușez, vb. I. Intranz. A ieși dintr-un loc îngust, dintr-un loc acoperit. Din fr. déboucher.