debruia (Dicționar de neologisme, 1986)
DEBRUIÁ vb. I. tr., refl. 1. (Franțuzism) A ieși din încurcătură; a (se) descurca. 2. A înlătura un bruiaj. [Pron. -bru-ia, p.i. -iez, 3,6 -iază. / < fr. débrouiller].
debruia (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DEBRUIÁ vb. tr., refl. 1. a ieși din încurcătură; a (se) descurca. 2. a înlătura un bruiaj. (< fr. débrouiller)