debreiere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEBREIÉRE, debreieri, s. f. Acțiunea de
a debreia și rezultatul ei; debreiaj. –
V. debreia.debreiere (Dicționar de neologisme, 1986)DEBREIÉRE s.f. Acțiunea de a debreia și rezultatul ei. ; debreiaj. [<
debreia].
debreiere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)debreiére (acțiunea de a debreia)
(de-bre-) s. f.,
g.-d. art. debreiérii; pl. debreiéridebreiere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEBREIÉRE, debreieri, s. f. Acțiunea de
a debreia și rezultatul ei; debreiaj. —
V. debreia.