debreiaj(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) DEBREIÁJ,debreiaje, s. n. Debreiere. – Din fr. débrayage.
debreiaj(Dicționar de neologisme, 1986) DEBREIÁJs.n. Debreiere. [Cf. fr. débrayage].
debreiaj(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) debreiáj(de-bre-) s. n., pl. debreiáje
debreiaj(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) DEBREIÁJ,debreiaje, s. n. Debreiere. — Din fr. débrayage.