debreia (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEBREIÁ, debreiez, vb. I.
Tranz. A desface legătura dintre două mecanisme cuplate printr-un ambreiaj. – Din
fr. débrayer.debreia (Dicționar de neologisme, 1986)DEBREIÁ vb. I. tr. A suprima legătura dintre două piese cuplate printr-un ambreiaj. [Pron.
-bre-ia, p.i.
-iez, 3,6
-iază, ger.
-iind. / < fr.
débrayer].
debreia (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEBREIÁ vb. intr. a suprima legătura dintre două piese cuplate printr-un ambreiaj. (< fr.
débrayer)
debreia (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)DEBREIÁ (‹
fr.)
vb. I
tranz. A desface legătura dintre o piesă motoare și una antrenată. ♦ (La automobile) A desface legătura dintre doi arbori cuplați printr-un ambreiaj, permițând scoaterea din serviciu a arborelui antrenat, în timp de arborele motor funcționează; a apăsa pedala ambreiajului.
debreia (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)debreiá (a ~) (a desface legătura făcută prin ambreiaj)
(de-bre-) vb.,
ind. prez. 3
debreiáză, 1
pl. debreiém; conj. prez. 3
să debreiéze; ger. debreínddebreia (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEBREIÁ, debreiez, vb. I.
Tranz. A desface legătura dintre două mecanisme cuplate printr-un ambreiaj. — Din
fr. débrayer.