debranșa (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEBRANȘÁ vb. tr. a suprima o legătură, o comunicație stabilită între două conducte, circuite etc. (< fr.
débran-cher)
debranșa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*debranșá (a ~) (de-bran-) vb.,
ind. prez. 3
debranșeáză, 1
pl. debranșắm; conj. prez. 3
să debranșéze; ger. debranșấnddebranșa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEBRANȘÁ, debranșez, vb. I.
Tranz. A întrerupe definitiv o legătură, o comunicație stabilită între două conducte, circuite etc.; a suprima. — Din
fr. débrancher.