deborda - explicat in DEX

deborda (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEBORDÁ, debordez, vb. I. 1. Intranz. (Despre ape curgătoare, la pers. 3) A ieși din albie; a se revărsa; (despre lichidul dintr-un vas) a da pe dinafară; (despre vase) a nu mai cuprinde conținutul, a lăsa să curgă pe dinafară; a fi prea plin. 2. Intranz. și tranz. A vărsa, a vomita. – Din fr. déborder.

deborda (Dicționar de neologisme, 1986)
DEBORDÁ vb. I. intr. 1. A se revărsa; a trece peste marginile unui vas prea plin. 2. A vărsa, a vomita. [< fr. déborder].

deborda (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DEBORDÁ vb. I. intr. a ieși din albie, a se revărsa; a trece peste marginile unui vas prea plin. II. intr., tr. a vomita. (< fr. déborder)

deborda (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
debordá (a ~) vb., ind. prez. 3 debordeáză

debordà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
debordà v. 1. a trece peste marginile sale: fluviul debordă; 2. fig. a da năvală: inima mea debordă AL.

deborda (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEBORDÁ, debordez, vb. I. 1. Intranz. (Despre ape curgătoare, la pers. 3) A ieși din albie; a se revărsa; (despre lichidul dintr-un vas) a da pe din afară; (despre vase) a nu mai cuprinde conținutul, a lăsa să curgă pe din afară; a fi prea plin. 2. Intranz. și tranz. A vomita. — Din fr. déborder.