debloca (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEBLOCÁ, deblochez, vb. I.
Tranz. 1. A degaja un drum de obstacole, de oameni, de vehicule etc. spre a-l reda circulației. ♦ A pune, a aduce o mașină, un aparat blocat etc. în stare de funcționare.
2. A scoate de sub blocare bani sau valori bănești.
3. A scoate un ofițer din cadrul activ al armatei. – Din
fr. débloquer.