deblocare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEBLOCÁRE, deblocări, s. f. Acțiunea de
a debloca și rezultatul ei. –
V. debloca.deblocare (Dicționar de neologisme, 1986)DEBLOCÁRE s.f. Acțiunea de a debloca și rezultatul ei. [<
debloca].
deblocare (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEBLOCÁRE s. f. acțiunea de a debloca. ◊ suspendare sau anulare a unui blocaj afectiv care barează exteriorizarea unui conținut mintal. (< debloca)
deblocare (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)DEBLOCÁRE (‹
debloca)
s. f. 1. Operație de înlăturare a unei blocări (
ex. în căile ferate, prin
d. se anulează interdicția care împiedică acționarea organelor de comandă sau de execuție).
2. Ridicarea interdicției de transportare sau de vânzare a unei mărfi (de regulă alimentare). ◊
Deblocarea conturilor = dispunerea folosirii libere a conturilor bancare. ◊
Deblocarea prețurilor = permiterea variației libere a prețurilor, mărfurilor, serviciilor, forței de muncă sub influența cererii și a ofertei; liberalizare.
3. (
MED.) Suprimare a inhibițiilor afective (care se opun exteriorizării delirului sau conflictelor inconștiente) cu ajutorul anestezicelor sau psihotonicelor (
ex. eter, barbiturice, amfetamină ș.a.).
deblocare (Dicționaru limbii românești, 1939)*deblocáre f., pl.
ărĭ. Acțiunea de a debloca.
deblocare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)deblocáre (de-blo-) s. f.,
g.-d. art. deblocắrii; pl. deblocắrideblocare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEBLOCÁRE, deblocări, s. f. Acțiunea de
a debloca și rezultatul ei. —
V. debloca.