debloca (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEBLOCÁ, deblochez, vb. I.
Tranz. 1. A degaja un drum de obstacole, de oameni, de vehicule etc. spre a-l reda circulației. ♦ A pune, a aduce o mașină, un aparat blocat etc. în stare de funcționare.
2. A scoate de sub blocare bani sau valori bănești.
3. A scoate un ofițer din cadrul activ al armatei. – Din
fr. débloquer.debloca (Dicționar de neologisme, 1986)DEBLOCÁ vb. I. tr. 1. A da la o parte, a înlătura obstacolele de pe o cale de comunicație; a degaja. ♦ A despresura (o cetate asediată, un port blocat etc.) ♦ A desțepeni (mașini, aparate).
2. A scoate de sub blocare bani sau valori bănești.
3. A scoate din cadrele active ale armatei (ofițeri), a pensiona înainte de vreme (funcționari). [P.i.
-chez și
deblóc. / < fr.
débloquer].
debloca (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEBLOCÁ vb. tr. 1. a înlătura obstacolele de pe o cale de comunicație; a degaja. ◊ a despresura (o cetate asediată, un port blocat etc.). ◊ a desțepeni (mașini, aparate). 2. a scoate de sub blocare bani, valori bancare. 3. a scoate din cadrele active ale armatei (ofițeri), a pensiona înainte de vreme (funcționari). (< fr.
débloquer)
debloca (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)deblocá (a ~) (de-blo-) vb.,
ind. prez. 3
deblocheázădebloca (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEBLOCÁ, deblochez, vb. I.
Tranz. 1. A degaja un drum de obstacole, de oameni, de vehicule etc. spre a-l reda circulației. ♦ A repune în funcțiune un mecanism blocat.
2. A scoate de sub blocare bani, produse etc.
3. A scoate un ofițer din cadrul activ al armatei. — Din
fr. débloquer.