debandadă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEBANDÁDĂ s. f. Neorânduială, dezordine; dezorientare, zăpăceală. – Din
fr. débandade.debandadă (Dicționar de neologisme, 1986)DEBANDÁDĂ s.f. Neorânduială; dezordine. [< fr.
débandade].
debandadă (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEBANDÁDĂ s. f. dezorganizare. (< fr.
débandade)
debandadă (Dicționaru limbii românești, 1939)*debandádă f., pl.
e (fr.
débandade, d.
bande, bandă). Risipire, fuga membrilor unuĭ grup:
debandada unuĭ partid.debandadă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)debandádă s. f.,
g.-d. art. debandádeidebandadă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEBANDÁDĂ s. f. Neorânduială, dezordine; dezorientare, zăpăceală. — Din
fr. débandade.