deasupra (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEASÚPRA adv. În partea de sus, în partea imediat superioară; sus, peste (ceva). ◊
Pe deasupra =
a) peste ceva;
b) în plus, în afară de...;
c) fără a adânci lucrurile, superficial. ◊ (Cu valoare de prepoziție, cu determinări în genitiv)
Deasupra casei. ◊
Expr. A fi deasupra nevoii = a fi scăpat de o nevoie, a fi ieșit (cu bine) dintr-un moment sau dintr-o situație (materială) grea, a se afla în afară de pericol. [
Var.: (
reg.)
dasúpra adv.] –
De4 + asupra.deasupra (Dicționaru limbii românești, 1939)deasúpra (
ea dift.) prep. cu gen. (lat.
de, ad și
supra). Pe, asupra (în opoz. cu
dedesupt):
o sabie atîrna deasupra capuluĭ luĭ Damocle. Pe deasupra, maĭ sus de:
glonțu îi trecu pe deasupra capuluĭ. Dea deasupra, de sus:
dă-mĭ un pahar de deasupra dulapuluĭ. – Vechĭ.
de supra, de sus, de deasupra.
deasupra (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!deasúpra (dea-su-pra) adv.,
prep. (deasupra lui)deasupra (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEASÚPRA adv. În partea de sus, în partea imediat superioară; sus, peste (ceva). ◊
Pe deasupra =
a) peste ceva;
b) în plus, în afară de...;
c) fără a adânci lucrurile, superficial. ◊ (Cu valoare de prepoziție, cu determinări în genitiv)
Deasupra casei. ◊
Expr. A fi deasupra nevoii = a fi scăpat de o nevoie, a fi ieșit (cu bine) dintr-un moment sau dintr-o situație (materială) grea, a se afla în afară de pericol. [
Var.: (
reg.)
dasúpra adv.] —
De4 +
asupra.