deambulație - explicat in DEX

deambulație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEAMBULÁȚIE s. f. (Rar) Mers; plimbare. [Pr.: de-am-. – Var.: deambulațiúne s. f.] – Din fr. déambulation.

deambulație (Dicționar de neologisme, 1986)
DEAMBULÁȚIE s.f. (Rar) Mers; plimbare. [Pron. de-am-, gen. -iei, var. deambulațiune s.f. / < fr. déambulation].

deambulație (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DEAMBULAȚIE s. f. deambulare. (< fr. déambulation)

deambulație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
deambuláție (rar) (de-am-, -ți-e) s. f., art. deambuláția (-ți-a), g.-d. deambuláții, art. deambuláției

deambulație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEAMBULÁȚIE s. f. (Rar) Mers; plimbare. [Pr.: de-am-. — Var.: deambulațiúne s. f.] — Din fr. déambulation.