deambulatoriu - explicat in DEX

deambulatoriu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEAMBULATÓRIU, -IE, deambulatorii, adj., s. n. 1. Adj. De plimbare, care este în legătură cu plimbarea. 2. S. n. Loc de circulație în prelungirea navelor laterale, în spatele altarului din absida centrală a unei biserici romane sau gotice. [Pr.: de-am-] – Din fr. déambulatoire.

deambulatoriu (Dicționar de neologisme, 1986)
DEAMBULATÓRIU, -IE adj. (Liv.) Care este în legătură cu plimbarea, de plimbare. // s.n. Galerie semicirculară a unei biserici, situată între altar și absidă. [Pron. de-am...-riu. / < fr. déambulatoire].

deambulatoriu (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DEAMBULATÓRIU, -IE I. adj. de plimbare. II. s. n. galerie semicirculară a unei biserici catolice, între altar și absidă. (< fr. déambulatoire)

deambulatoriu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
deambulatóriu¹ [riu pron. ryu] (de-am-) adj. m., f. deambulatórie (-ri-e); pl. m. și f. deambulatórii

deambulatoriu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
deambulatóriu² [riu pron. ryu] (de-am-) s. n., art. deambulatóriul; pl. deambulatórii, art. deambulatóriile (-ri-i-)

deambulatoriu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEAMBULATÓRIU, -IE, deambulatorii, adj., s. n. 1. Adj. (Rar) De plimbare, care este în legătură cu plimbarea. 2. S. n. Loc de circulație în formă semicirculară, aflat în spatele altarului unei biserici romano-catolice sau gotice. [Pr.: de-am-] — Din fr. déambulatoire.