deșteptător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEȘTEPTĂTÓR, -OÁRE, deșteptători, -oare, adj. Care deșteaptă din somn. ♦
Ceas deșteptător (și substantivat,
n.) = ceasornic care sună automat la o oră spre a deștepta pe cineva din somn. –
Deștepta +
suf. -ător.deșteptător (Dicționaru limbii românești, 1939)deșteptătór, -oáre adj. Care te deșteaptă.
Ceasornic deșteptător, al căruĭ mecanizm are un clopoțel care sună ca să te deștepte la ora pe care ĭ-o fixezĭ.
deșteptător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)deșteptătór1 adj. m.,
pl. deșteptătóri; f. sg. și
pl. deșteptătoáredeșteptător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*deșteptătór2 s. n.,
pl. deșteptătoáredeșteptător (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)deșteptător n. care deșteaptă. ║ n. ceasornic care deșteaptă la timp.
deșteptător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEȘTEPTĂTÓR, -OÁRE, deșteptători, -oare, adj. Care deșteaptă din somn. ◊
Ceas deșteptător (și substantivat,
n.) = ceasornic care sună automat la o oră spre a deștepta pe cineva din somn. —
Deștepta +
suf. -ător.