deșosa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEȘOSÁ, pers. 3
deșosează, vb. I.
Tranz. și
refl. 1. (Despre dinți) A(-și) dezveli partea inferioară prin retragerea gingiei.
2. (Despre plante) A(-și) dezveli rădăcina. – Din
fr. déchausser.deșosa (Dicționar de neologisme, 1986)DEȘOSÁ vb. I. tr., refl. 1. (
Med.; despre dinți) A se descoperi, a ieși, a se retrage din gingie.
2. (
Despre arbori) A-și dezveli rădăcina, a se extrage din sol. [< fr.
déchausser – a se descălța].
deșosa (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEȘOSÁ vb. tr., refl. 1. (despre dinți) a (se) dezveli, a (se) retrage din gingie. 2. (despre plante) a(-și) dezveli rădăcina. (< fr.
déchausser)
deșosa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*deșosá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
deșoseázădeșosa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEȘOSÁ, pers. 3
deșosează, vb. I.
Tranz. și
refl. 1. (Despre dinți) A(-și) dezveli partea inferioară prin retragerea gingiei.
2. (Despre plante) A(-și) dezveli rădăcina. Din
fr. déchausser.