deșertic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEȘÉRTIC, -Ă, deșertici, -ce, adj. De deșert. –
Deșert +
suf. -ic (după
fr. désertique).deșertic (Dicționar de neologisme, 1986)DEȘÉRTIC, -Ă adj. Care aparține deșertului. [Var.
dezertic, -ă adj. / < fr.
désertique].
deșertic (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEȘÉRTIC, -Ă adj. care aparține deșertului; de deșert. (după fr.
désertique)
deșertic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*deșértic adj. m.,
pl. deșértici; f. deșértică, pl. deșérticedeșertic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEȘÉRTIC, -Ă, deșertici, -ce, adj. Referitor la deșerturi. —
Deșert +
suf. -ic (după
fr. désertique).