deînmulțit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEÎNMULȚÍT s. n. sg. (
Mat.) Primul factor al unei înmulțiri, număr care urmează să fie înmulțit cu cel de-al doilea termen. –
De4 +
înmulțit.deînmulțit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)deînmulțít s. n.deînmulțit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEÎNMULȚÍT s. n. (
Mat.) Primul factor al unei înmulțiri, număr care urmează să fie înmulțit cu cel de-al doilea termen. —
De4 +
înmulțit.deînmulțit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, 1982)*de înmulțít (tempo lent)/
de-nmulțít (tempo rapid) prep. + vb. (DOOM
2, 2005)
deînmulțit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*de înmulțít (tempo lent)
/de-nmulțít (tempo rapid)
prep. +
vb.