deîmpărțit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEÎMPĂRȚÍT s. n. sg. (
Mat.) Primul termen al unei împărțiri, număr care urmează să fie împărțit la cel de-al doilea termen. –
De4 +
împărțit.deîmpărțit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)deîmpărțít s. n.deîmpărțit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEÎMPĂRȚÍT s. n. (
Mat.) Primul termen al unei împărțiri, număr care urmează să fie împărțit la cel de-al doilea termen. —
De4 +
împărțit.deîmpărțit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*de împărțít (tempo lent)
/de-mpărțít (tempo rapid)
prep. +
vb.