dărui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DĂRUÍ, dăruiesc, vb. IV.
1. Tranz. A da în dar
2 ceva cuiva; a face cuiva un dar
2; a cinsti pe cineva cu ceva. ♦ A înzestra pe cineva cu ceva; a dota.
2. Tranz. A da, a acorda.
3. Tranz. și
refl. A (se) consacra, a (se) dedica (unei idei, unui scop). [
Prez. ind. și:
dắrui] – Din
sl. darovati.