darnic - explicat in DEX

darnic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DÁRNIC, -Ă, darnici, -ce, adj. 1. Căruia îi place să dea, să facă daruri; generos, mărinimos. 2. Fig. Bogat, roditor, mănos. – Dar² + suf. -nic.

darnic (Dicționaru limbii românești, 1939)
dárnic, -ă adj. (vsl. darnikŭ). Căruĭa-ĭ place să dăruĭască, munific, generos, liberal.

darnic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dárnic adj. m., pl. dárnici; f. dárnică, pl. dárnice

darnic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
darnic a. care dă adesea: liberal, generos. [Slav. DARNIKŬ].

darnic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DÁRNIC, -Ă, darnici, -ce, adj. 1. Căruia îi place să dea, să facă daruri; generos, mărinimos. 2. Fig. Bogat, roditor, mănos. — Dar² + suf. -nic.