darn (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DARN adv. (
Înv.; în
loc.)
În darn = în zadar, degeaba. – Din
it. indarnó.darn (Dicționar de neologisme, 1986)DARN adv.
În darn = în zadar. [< it.
indarno].
darn (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)darn adv. – (În loc.
în darn) În zadar, inutil.
It. indarno (Tiktin; Candrea; Scriban), încrucișat cu
în dar. Imprumut literar din epoca romantică, fără circulație reală și aproape uitat astăzi. Nu este posibilă legătura cu
lat. dare (J. Engels,
Neophil., XXXIII, 103-8).
darn (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)darn (în) adv. în zadar:
în darn răsună vocea-mi de Eco repețită EM. [It. IN DARNO].
darn (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DARN adv. (
Înv.; în
loc. adv.)
În darn = în zadar, degeaba. — Din
it. indarnó.