dârloagă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DÂRLOÁGĂ, dârloage, s. f. Cal slab, prăpădit și bătran; mârțoagă, gloabă, dârdală. ◊
Expr. A fi (sau
se băga, a ajunge)
slugă la dârloagă = a fi (sau a ajunge) sub conducerea unui om neînsemnat, nevrednic, nepriceput, a ajunge slugă la dârdală. [
Var.: (rar)
dârlóg s. m.] –
Et. nec.