dardă - explicat in DEX

dardă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DÁRDĂ, darde, s. f. (Înv.) Suliță scurtă, armată cu un vârf de oțel, pentru împuns sau pentru aruncat, folosită în evul mediu. ♦ (Rar) Săgeată. – Din pol. darda.

dardă (Dicționar de neologisme, 1986)
DÁRDĂ s.f. Suliță scurtă de lemn, armată cu un vârf de oțel pentru împuns sau aruncat, folosită în evul mediu. [< fr. dard].

dardă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
dárdă (dárde), s. f. – Suliță scurtă. Sb., pol. darda (Cihac, II, 91), cf. mag. dárda, din it. darda. Sec. XVII.

dardă (Dicționaru limbii românești, 1939)
dárdă f., pl. e (sîrb. pol. darda, lance, ung. dárda, d. it. dardo, pv. vfr. dart, nfr. dard, d. vgerm. tart). Vechĭ. Suliță.

dardă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dárdă s. f., g.-d. art. dárdei; pl. dárde

dardă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
dardă f. vargă cu vârf de fier ce se aruncă cu mâna: asvârle darde ucigătoare OD. [Slav. DARDA].

dardă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DÁRDĂ, darde, s. f. (Înv.) Suliță scurtă, armată cu un vârf de oțel, pentru împuns sau pentru aruncat, folosită în Evul Mediu. ♦ (Rar) Săgeată. — Din pol. darda.