dârdoră (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DẤRDORĂ s. f. (
Pop.)
1. Toi (în desfășurarea unei acțiuni, a unei proces); zor ◊
Expr. A fi in dârdora însurătorii =
a) a ține cu orice preț să se însoare;
b) a fi în plină desfășurare a căsătoriei.
2. Belea, bucluc, necaz. ♦ Spaimă. [
Var.:
dấldoră s. f.] – Din
bg. dărdoja.