daraveră (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DARAVÉRĂ, daraveri, s. f. 1. Pățanie; încurcătură; bucluc, belea.
2. Treburi, interese; afaceri (comerciale), negustorie. [
Var.:
daravélă s. f.] –
Dare + avere (după
it. dare et avere).
daraveră (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)daravéră (-re), s. f. –
1. Treabă, afacere comercială. –
2. Încurcătură. –
3. (
Arg.) Organ sexual. –
Var. daravere, daravelă. Mr. daraveră. It. dare(e)avere „activ și pasiv”, termen comercial intrat prin filieră orientală,
cf. ngr. νταραβέρι „mișcare comercială”,
tc. dalavera „înșelătorie”,
iud. sp. delabera „afacere” (Papahagi,
Jb., XVI, 131; Wagner
RFE, XXXIV, 40). În general se indică de obicei ipoteza unei combinații interne între
dare și
avere, pe baza modelului din
tc. alișveriș (Tiktin; Candrea; Scriban); Pascu, II, 129, se referă greșit la
tc. dever „mișcare comercială”,
cf. dever. Sensul 3 apare și în
tc. dalavera (Wagner,
BF, X, 14).
daraveră (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DARAVÉRĂ s. f. v. daravelă.